Aveam vreo doisprezece-treisprezece ani când m-am apucat de scris, nu aveam vreun jurnal anume, scriam pe foi.. pur și simplu umpleam coli albe de hârtie.. În schimb aveam revoltă, revoltă și voință.. De ce eram revoltată? Pur și simplu pentru că părinții mei aleseseră “un viitor mai bun” pentru noi.. practic mă rupeau de realitatea mea, mă scoteau din mediul meu, din bula mea protectoare..
Ce-i drept, niciodată nu am fost vreo fire foarte sociabilă, preferam să cojesc varul de pe pereții bunicii in loc să bat mingea cu copiii.. și adoram vacanțele de vară, pe care le petreceam cu drag in curtea bunicii, cocoțată in vârful cireșului, fredonând cântecele.. Însă atunci ceva se schimbase și pentru mine avea să fie o mare schimbare.. nu reușeam sa îmi fac noi prieteni, fiind intr-o alta țara și nevoită să învăț și o altă limbă, preferam să rămân in casa când sora mea mai mică cobora in fața blocului și interacționa cu ceilalți.
Ei bine, dragă mamă cred că nici acum nu știi, că de fapt atunci când tu intrai in cameră să mă controlezi dacă învăț, eu de fapt țineam niște coli, cele pe care scriam, in carte.. iar tu ieșeai convinsă de fiecare dată, că eu învăț.. Și am continuat să scriu, scriam despre cum erau zilele mele la școală, despre primul băiat de care m-am “îndrăgostit”, despre vreme, despre oamenii de aici, despre tot ceea ce mă înconjura.. la un moment dat am făcut rost până și de un jurnal și am scris, am tot continuat să scriu.. până când într-un final, împreună cu toate cărțile de la școală, notițele mele au fost depozitate in pivnița.
Dar la un moment dat, cam pe la vreo optsprezece ani, a venit vremea să ne schimbăm locuința.. și cum toată lumea știe, că atunci când te muți, este imposibil să nu pierzi ceva.. eu mi-am pierdut tot ceea ce am scris, pentru că taică-miu a considerat că dacă tot nu mai mergem la școală, cărțile “copchiilor” nu mai sunt de nici un folos, mai ales că ne mutam într-o casă mult mai mică, iar spațiul ar fi devenit o mare problemă...
Așa că de data aceasta am ales să scriu, acolo unde știu că nu se va pierde!
Comentarii
Trimiteți un comentariu